Septembrie 2018

....Si s-a dus vecina mea in 15 august luna trecuta, ramas bun draga Delia, si s-a mai dus si optimista Silvia, cea vesnica vesela si fara griji ( si totusi le avea) dar cine nu are....si totusi august cel trist a fost frumos si calduros.                                                                                                                                                 Dar a venit toamna ....anotimp ce pe mine ma intristeaza....sau ma inspaiminta...sau amindoua la un loc...mereu i-mi aduc aminte de citatul din Blaga...,,inainte de a ma naste am fost o vesnicie intreaga nimic.De ce ma tem acum de aceeasi neexistenta cu care am avut o vesnicie intreaga prilejul de a a ma obisnui si in care am fost deja ? Nu inteleg....
Dar ințeleg bine ca vesnica e doar schimbarea....si de fapt nimic nu moare ....totul se transforma....din trupul meu iesi-vor cindva peste ani trandafiri, floarea soarelui, si menta cea frumos mirositoare, ca doar pe acestea le iubesc eu mai mult....Dar desi e rece dimineata si seara peste zi e inca vreme buna...dar nu de stat degeaba....n-avem vreme....nici sa murim , nici sa odihnim , trebuie pregatita camara pentru iarna ....caci iarna sigur vine....si totdeauna avem ceva de facut in viata noastra azi , sa traim azi ...si sa multumim destinului ca inca sintem aci.

IULIE 2018

De citeva zile am implinit o virsta la care nu credea nimeni ca o sa ajung avind in vedere boala mea congenitala de inima de care sufar....ma simt bine si multumesc Divinitati pentru fiecare zi buna. Ma gindesc insa la unii care desi vii au de indurat boli cumplite si sint constienti ca nu mai au scapare si ca zile bune nu vor mai fi pentru ei .Ajung aproape sa-i inteleg pe aceia care se sinucid aflind diagnostice cumplite stiind bine ce-i asteapta....E clar pentru mine ca viata nu merita traita cu orice pret , atunci cind nu te mai poti bucura ca o ai ....moartea vine ca o dezlegare, ca o binefacere.M-a intristat cumplit vestea , si faptul ca intimplarea a facut sa ma intilnesc pe scari cu o vecina in stare foarte grava.....probabil se ducea la medic fiind insotita de alta persoana....nu-mi pot reveni....DAR eu sint o optimista incurabila .....venim ca sa ....plecam intr-o zi ....dar te rog Doamne...fara suferinta in plus sint gata oricind.....

GINDURI INTR-O ZI DE IULIE...

S-a scris atit de mult pe lume incit i-mi pare ca orice gind al meu a mai fost rostit de cineva celebru care eventual a si reusit sa publice o carte sau mai multe.De aceea eu fiind o ''devoratoare'' de maxime , aforisme , proverbe...prefer sa ma exprim prin ele si eventual sa adaug ceva....in plus....
...ma surprind uneori mergind pe strada incet, incet ,cocosata de vre-un bagaj ( de obicei plasa cu cumparaturi ) si-mi vine in minte....''Nu conteaza cit de incet mergi atita vreme cit nu te opresti ''....Confuciu ...
....si mi-am facut obiceiu ca atunci cind cad in butoiul cu melancolie si ma framinta oaresce problema sa-mi iau caietele cu aforisme adunate de prin carti, ( fragmente intregi unele ) si sa le recitesc....mai deunazi am fentat-o pe aia cu coasa cu inca un an si-mi venea in minte dragul de Blaga...''Inainte de a ma naste am fost o vesnicie intreaga nimic.De ce ma tem acum de aceeasi  neexistenta cu care am avut o vesnicie intreaga prilejul de a ma obisnui si in care am fost deja .''....ne este tare tare greu sa constientizam ca traind de fapt murim putin in fiecare zi...i-mi place sa compar viata cu o carte ce-si desfasoara filele vieti intre cele doua coperti ....Si uite asa a mai trecut un an din viata mea....Uneori am impresia ca viata mea e teribil de plictisitoare si mi-a cazut in mina un citat a lui E. Cioran ....''Plictiseala e senzatia bolnavicios de clara a timpului ce te asteapta, in care trebuie sa traiesti, si cu care nu ai ce sa faci''.....de fapt in viata mea e doar multa rutina , am intotdeauna ce sa fac....Daca mai sint inca aci pe pamint in acest trup inseamna ca mai am ceva de facut, si nu pot pleca inca.... si totusi nu doresc sa ajung virsta mamei sau Doamne fereste a bunici mele Democrit zicea'' Cei fara minte doresc sa traiasca fiindca se tem de moarte in loc de batrinete''....eh totusi eu sint inca o ''baba'' tinerica.....si iar vorbesc in citate....si asta tare mult i-mi place, asa gindesc eu ca se potriveste situatiei mele , si apartine lui R. Tagore  ''I-mi pling nevrednicia , vazindu-mi viata in miinile ceasurilor fara rost. Cind insa o vad in miinile tale stiu ca e prea de pret sa fie risipita printre umbre''....Asa ca eu mamaruta cea migniona, care si-a facut blog doar pentru a-si exersa cerebelu cu batutul tastaturi, si pentru a sta de vorba cu sine insusi, de plictiseala iubeste ce are in jur...un sot, patru mite , ceva vagaboande necajite prin curte , un catel singuratic si batrinel (batrinica de fapt ) si vrabiutele de la geamul camerei....si in rest nu-si face probleme stiu vorba hitrului care a zis ''nu lua viata in serios ca oricum nu scapi viu din ea''.....                                      

Scurt eseu despre rabdare ....

....pai ce noutati am putea spune despre rabdare decit ca nu prea o avem....sintem mereu stresati si nerabdatori si atunci am zis ca ar fi bine sa reamintes si eu citeva proverbe....cum zice romanasul nostru '' cu rabdarea treci marea....'' si mai toate popoarele au proverbe despre rabdare....''Rabdarea este arta de a spera''..........in general la zile mai bune....gindesc eu in completarea unui scriitor francez..............  Iar un scriitor englez zice ''Fereste-te de a face un pas disperat ! si ziua cea mai intunecata va trece e de ajuns sa traiesti pina miine ''.....Puterea celui slab este rabdarea....sau invers rabdarea e puterea celui care nu are putere....spun arabii.... si cum sa rezistam stresului zilnic ???...cu meditatie ? cu rugaciune? cu o muzica buna ?....cu munca ?....incercati-le pe toate si alegeti ce vi se potriveste mai bine ....                                                                                                                                         

Povestea lui TZILU- LILU....

POVESTEA LU-TILU-LILU,ZISA TILUCA ZISA GIGA GIGILICI ZISA SCUMPETEA LU MA-IANA

A fost odata un inceput de decembrie 1999 cind locuiam in P5 ap 46 ,o garsoniera confort 1 ,inghesuiti totusi ca intr-o cutie de sardele.Uzina de strunguri nu prea mai avea de lucru si muncitorii stateau mai mult decit lucrau.Totusi intr-o dimineata pe cind Feri se ducea la lucru pe o straduta laturalnica din cartier i-a aparut in fata o mituca speriata de o gramada de ciini vagabonzi.Pisica ii fugea tot in fata parca cerind ajutor,si se tinea scai de el. A luat-o si a bagat-o in plasa a dus-o la lucru cu el si acolo i-au dat sa manince fiecare ce avea prin pachetel ,dar cum mirosul de sobolani din sectie era evident pentru nasul ei a inceput vinatoarea si s-a bagat pe sub fiare si tot felul de masinarii ,de frica sa nu se piarda a fost inchisa intr-o cutie .Ziceam ca era un inceput de decembrie de fapt era ca o zi de toamna urita gri si ploua marunt si des,si mi-a ajuns acasa si omul meu cu mita-n plasa ud si el uda si mita ,si cum abia I se zarea caputul din plasa am tipat speriata:

--M-ai adus mita neagra …

--Nu nu e neagra ,-s-a grabit el sa-mi raspunda.

Si intradevar nu era avea  si destul de mult alb in ea doar ca era acolo unde nu se vedea stind in plasa.Pisica era uda si mirosea cumplit a ‘’Strungu’’ cum ii ziceam eu adica un miros de metal amestecat cu motorina,am sters-o i-am dat laptic cald ,i-am facut culcus sub calorifer iar ea a mincat si a adormit feicita la cadura caloriferului.Feri apregatit in baie sub chiuveta o cutiuta cu nisip pentru domnisoara mita.

 Toate bune si frumoase dar eu nu-mi doream sub nici o forma sa am pisica in casa, asa ca de a doua zi am inceput sa-mi intreb vecini si   pe unul  si  pe altul daca nu stiu pe cineva care ar avea nevoie de o pisica.Eu si Feri ne certam zilnic din cauza ei,il tot rugam sa o dea la cineva ,sa-I gaseasca o casuta, as te-ai gasit   Feri venea acasa o lua deasupra capului  ii zicea no serbus  mit csinalsz   te? Si se uita la ea ca la soare ,se citea iubirea lui

in ochi.Si  desi ne certam zilnic pe acest subiect abia asteptam sa plece el sa o iau pe S

          mititica pe genunchi sa o mingii si s a-i spun  ca nu e vina ei ca a ajuns la mine Si ea se uita la mine cu niste ochisori verzi superbi iar eu am citit in ei:Mariana lasa-ma la tine in casuta ca eu si  pe tine o sa te iubesc muuuult,  si  pe Feri.

Dar Mariana nu era usor de induplecat  ca avea in cap tot felul de prejudecati ,ca

igiena ,ca parul de mita , ca miros…si ce or sa zica altii…

Dar nevoia de a darui iubire si de a primi iubire de oriunde ar fi venit ea a fost mai puternica  si cind intr-o zi eram intinsa in pat foarte obosita si pisica mi s-a cuibarit in brate torcindu-mi in mintea mea contractul de adoptie era incheiat. Iar intr-o alta zi cind aveam dureri cumplite de stomac ,si  pe neasteptate am surprins-o pe Tiluca mea intr-un joc nebunesc  cu mingiutele de staniol  si am ris spontan de jocul ei  am ris  pina cind

Am simtit ca nu ma mai  durea stomacul.Atunci in mintea mea contractul se semnase.

Binenteles  ca in cele trei saptamini de acomodare au avut loc diverse conflicte ,lu Tiluca ii placea sa   pape verdeata si a cazut victima trandafirul japonez,la putin timp am facut Revelionul la  mama in Vlaicu in apartamentul ei cu doua camere pentru ca Nelu si Lili erau plecati la chef in alta parte.Binenteles ca am dus-o pe Tiluca cu noi si am adus-o plimbata cu taxi.Ea devenise copilul nostru  rasfatat si iubit .

Am inceput apoi sa citesc multe lucruri despre   pisici si mi-au disparut toate prejudecatile dinainte.Firesc la un moment dat fiind  mai mult cu mine acasa Tilulilu s-a atasat mai mult de mine decit de Feri. Si nu  puteam sa ma asez in fotoliu sau in pat fara ca ea sa-mi sara  in brate sau pe genunchi,cind stateam pe fotolii.La masa exista scaunul ei favorit ( la stinga mea) si trebuia musai sa-i dau sa guste totdeauna altfel eram ferm atentionata  cu labuta peste brat ca si cum mi-ar  fi zis: hei si eu sint aici vreau sa stiu  ce maninci tu daca-i bun vreau si eu. Si asa gusta TILUCA mea din toate mincarurile.,desi avea bobitele speciale la discretie tot timpul.  Am uitat sa mai spun ca l-a vreo doua zile dup ace a ajuns in casa  la noi  Tiluca a facut precum un copilas   in lighean prima si ultima baita din viata ei.Era de atunci atit de curata  si atit de atenta cu toaleta ei  incit nu a mai fost niciodata nevoie de asta.  Facea totdeauna nevoile numai la cutiuta cu nisip si niciodata in alta parte.In fiecare seara  cind ma puneam in pat la culcare Tilu-Lilu mi se culca pe  antebratul sting care-I tinea loc de perna .nu dura mult pentru ca se incalzea si se retragea ori la picioare la mine ori o palma mai jos ori se cuibarea pe perna alaturi de mine.Ea simtea cind eu eram obosita si mi se culca pe piept torcindu-mi , de parca vroia sa-mi ia toata boala. Stateam impreuna tot timpul,pe fotolii i-mi statea  pe genunchi,pe balcon cind stateam  pe scaune  la fel   sau alaturi de mine pe scaunul alaturat.Eram nedespartite  .Dar boala nu iarta pe nimeni si Tiluca mea s-a imbolnavit si ea.Dupa 10 ani de convietuire  impreuna  am dus-o la doctor dar nu am putut sa o ajut decit aprobind cu lacrimi in ochii injectia finala ,pentru a-I curma suferintele si durerile.IARTA-MA TILUCA MEA CA NUMAI ATIT AM PUTUT SA FAC. Poate ca-I mai bine asa , am citit undeva ca toti catei si toate pisicutele se duc in rai.Daca  e adevarat ,sper ca ne vom intilni .N-AM SA TE UIT NICIODATA . PENTRU CA STIAM CA DE LA MINE ASTEPTI AJUTOR , M-AM JUCAT SI EU PUTIN DE-A  DUMNEZEU ....

Au inflorit visini ....

....este iar primavara sub ferestrele si sub balconasul meu ba chiar copacul a depasit cu un metru  marginea balconului sint invaluita in flori albe de visin...zumzaie discret albinutele , ba chiar si un bondar am vazut azi....e atita frumusete de parca esti in rai....vorbe mari ca eu cred ca raiul din poveste e plin cu flori....si-ti dau senzatia de fericire....Dar....''Fericirea adevarata e totdeauna o clipa(...)mai mult nu ar putea indura firea omului....zisa L. Rebreanu...in citeva zile se vor scutura....si peisajul din fata privirilor mele se va schimba....
....Toate lucrurile pe care le vezi se vor schimba, si din substanta lor vor fi facute alte lucruri si din nou altele, si lumea va fi noua mereu .      ( Marcus Aurelius)
Desi sint o optimista incurabila atunci cind ma aflu in mijlocul naturii cad in butoiul cu melancolie si nu ma pot scutura de ea usor....
....Si iar i-mi vine in minte un aforism zen...''Un singur lucru este cert:totul trece.Un singur lucru este constant: schimbarea.....si schimbarea va veni ....vad deja visinile verzi apoi incet , incet, numai bune de cules.... si apoi prin iunie placinta cu visine ....eh dar sa fim noi sanatosi pina atunci ....                                             

e primavara ,iarasi primavara sub fereastra casei mele ....